Se afișează postările cu eticheta teodor nita. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta teodor nita. Afișați toate postările

miercuri, 17 decembrie 2014

O Madama Butterfly cu esenţele purităţii iernii

Oana Dugan


Finalul Festivalului Internaţional „Nae Leonard” de la Galaţi s-a încununat cu o reprezentaţie de mare clasă cu Mada Butterfly pucciniană. Distribuind în rolul principal o Cio-Cio-San scoasă din cutia Extremului Orient în persoana sopranei milaneze (de origine coreeană) Young Ju Kim şi în rolul cameristei şi confidentei sale pe nu mai puţin orientala (tot de origine coreeană şi ea), mezzo-soprana Jin Kyung Kim, muzicalul gălăţean a avut pentru a doua oară în istoria sa, o scenă cu adevărat desprinsă din „originalul Nagasaki”... 

Alăturându-le trei voci de aur ale liricii româneşti de pe ambele maluri ale Prutului – Marius Vlad Budoiu (surpriza de necontestat a serii) în Pinkerton, Petru Racoviţă în Sharpless şi Valeriu Cojocaru în Zio Bonzo, Madama Butterfly sub bagheta distinctă a lui Mircea Holiartoc, a desprins din viscolul nopţii de noiembrie toată puritatea sufletului protagonistei… Cu o voce caldă, plină, egală în registre, uşor dramatică şi poate nu atât de lirică precum a Mirellei Freni, cu accente de studiată delicateţe, amintind parcă de „copilărirea” Mariei Callas, imprimate de „vârsta fragedă” şi naivitatea personajului, glasul sopranei Young Ju Kim a umplut sala Muzicalului Nae Leonard cu o forţă neaşteptată, făcând faţă cu brio glasurilor de aur ale lui Marius Vlad Budoiu şi Petru Racoviţă, aducând un plăcut registru unic în ton şi forţă, neplăcut amplificat fonic de instalaţia electronică… S-a adăugat glasului său cald şi riguros lucrat, desprins nu atât din experienţa scenică a rolului, cât din studiul foarte tehnic, un joc scenic uşor artificial, rupt parcă de pudoarea tradiţiei Extremului Orient – poate o trăsătură a modernizării şi adoptării „năravurilor” Occidentului de un întreg mapamond!, dar plin de sensibilitate şi o anume candoare intrinsecă. A surprins plăcut glasul puternic timbrat şi vibrat, dar şi neobişnuit de puternic al lui Suzuki alias Jin Kyung Kim, mezzo-soprana de origine coreeană, ieşită la rându-i din riguroasa şi extrem de moderna şcoală de muzică a Coreei de Sud. Cu o forţă parcă lipsită de delicateţea supusă a rolului, Suzuki a sugerat publicului că vocea-i i-ar fi fost mult apreciată într-o Preziossila, Azucena sau chiar în Carmen, rivalizând pe alocuri cu tehnica şi vocea chinezoaicei Ning Liang din celebra producţie a lui Frédéric Mitterand în acelaşi rol şi amintind în registrul mediu de sopranele Falcon, acoperind cu registru-i timbrat şi forţa vocii, de multe ori, baritonul sau chiar acutele sopranei. O voce neobişnuită pentru un aparat fonator tipic rasei galbene!

marți, 9 decembrie 2014

Sfârşit de toamnă muzicală cu un avatar al lui Nae Leonard – marele tenor român Vasile Moldoveanu


Oana Dugan

Nu. Nu am luat-o încă de tot razna când afirm în titlu faptul că Vasile Moldoveanu este un avatar al lui Nae Leonard. Cu ocazia Galei Tinerelor voci de operă desfăşurate la Galaţi, pe 16 nov. 2014, urmare a cursurilor de master class susţinute de marele tenor român, scenografa teatrului gălăţean a încercat să-i realizeze Maestrului un portret în cărbune „la tinereţe”. Cum cel după modelul „viu” a ieşit în cele mai mici detalii, portretul unui „aer de altădată”, încercat pesemne după vreo fotografie „de tinereţă” a maestrului a revelat chipul… lui Nae Leonard! Acest fenomen l-a determinat pe directorul instituţiei gălăţene să afirme că fenomenul a fost cu adevărat neaşteptat şi... uimitor! Cum „tenor la tenor trage”, întâmplarea a avut loc taman în „Casa” lui Nae Leonard –  Teatrul Muzical gălăţean – ca un făcut sau nu, poziţionat nu în buricul târgului, cum ar şedea bine unui teatru – ci chiar pe buza Bădălanului  unde s-a născut Leonard…

Oana Dugan: Pentru români, vocea lui Vasile Moldoveanu înseamnă în primul rând Gastone conte de Letorières din înregistrarea de aur cu Virginia Zeani, Nicolae Herlea şi Ion Buzea, a Traviatei, producţie a Electrecordului. Cum aţi ajuns să fiţi distribuit în această înregistrare alături de generaţia de aur a operei româneşti?

Vasile Moldoveanu: Noi eram tineri studenţi, eram angajaţi deja la Opera Română. Abia îmi începusem cariera şi pentru noi aceasta era o ocazie din două puncte de vedere: unul pentru că erau nişte capete de afiş, precum Herlea, Zeani, era Buzea, care deja se afirmase în acea perioadă şi în al doilea rând era şi interesul pecuniar, pentru că totuşi puteam să supravieţuim… Mai cu o apariţie la o televiziune, mai cu o emisiune la radio.

O. D.: V-aţi fi dorit să cântaţi rolul lui Alfredo, în locul lui Ion Buzea?

V. M. : Nuuu! Absolut deloc. Eu nu am mai cântat Alfredo, chiar şi în cariera mea de 45 de ani pe scenă nu am mai cântat decât o dată, cred. Şi aceasta la început. La Garnier a fost. În primele apariţii pe care le-am avut, am făcut o Traviata sau două şi apoi am fost angajat pentru un repertoriu totalement différent.

O. D.: Vă întreb aceasta deoarece ascultătorul, cu un auz „dat puţin muzicii”, odată ce-l ascultă pe Ion Buzea, este încântat. Dar, de îndată ce aude vocea pătrunzătoare, briantă, generoasă, mult mai „sonoră” decât a lui Ion Buzea, a lui Gastone, adică a lui Vasile Moldoveanu pe acea înregistrare, devine profund mirat şi dintr-o dată se întreabă: „Dar oare de ce acest tânăr, la vremea respectivă, nu a fost el distribuit în Alfredo?” Opiniile multor melomani sunt că vocea lui Vasile Moldoveanu ar fi fost mult mai adecvată în înregistrarea de anvergură a Electrcordului şi pentru acest lucru v-am întrebat dacă v-aţi fi dorit să faceţi rolul. Au existat cumva alte impedimente, eventual de ordin politic?
V. M. : Nu, nu, de ordin politic, nu în acea epocă. Impedimentele politice au apărut toate după ce am plecat eu din ţară. La vremea respectivă Ion Buzea se afirmase deja internaţional. Eu, şi atunci, şi acum, îl apreciam foarte mult, Nelu fiindu-mi chiar prieten şi azi, având o voce splendidă şi făcând datorită acesteia o frumoasă carieră. Era o ocazie să cânte acest rol, era deja un tête d’affiche şi distribuirea lui era absolut firească şi trebuie să recunosc că nu mi-a trecut vreodată prin minte să fi râvnit la rolul lui Alfredo. Din contră. Am fost fericit că m-au acceptat pentru Gastone.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...