De la Toni Victor Moldovan, autorul Programului Terra - Un atentat extraterestru impotriva Omenirii, primita zilele acestea...
După ce anul trecut am lucrat câteva săptămani la Kirkenes - (în dreapta hărţii), am luat acum un contract de 8 zile la Hammerfest, ca să ştiu ca în viaţa asta am atins extremele Europei în nord şi Africii in sud. Dar, aşa cum în Africa nu am ajuns la extremitatea sudica - Cape Agullias şi m-am opit la Cape Point - extrema sudică a Peninsulei Capului - ceva mai la sud de Capul Bunei Speranţe, la fel în nord mă voi opri cel puţin acum la Hammerfest şi nu voi ajunge probabil la Nord Kap situat numai circa 50 de minute mai la nord. Astăzi este ziua Norvegiei şi am fost liber să fac ce vreau... dar vremea m-a imobilizat în spital. Nu, nu sunt bolnav, sau cel puţin nu-mi dau seama de asta, ci pur şi simplu locuiesc într-un apartament situat în spital. Sunt două grade Celsius, ninge, viscoleşte, iar Nord Kap este situat la circa 3 ore de mers cu maşina pe drumuri înguste de munte şi o traversare cu feribotul. Sunt cam sătul de iarna, după ce am traversat cea mai grea iarnă din istoria modernă a Scandinaviei. Şi-apoi ce aş putea să fac la Capul Nord pe o astfel de vreme decât să îngheţ în ceaţă şi viscol? Media de zile insorite cu vizibilitate bună este de numai 12 zile pe an. Ca să nu mai zic că prognozele au devenit toate mincinoase şi nu te poţi baza nici măcar pe prognoza meteo pentru următoarele două zile. Mâine după amiază sau joi voi avea ceva timp pentru turism local, apoi in weekend voi fi continuu de gardă, iar luni voi părăsi locaţia. Mă voi intoarce însă în octombrie pentru două săptămâni în care sper să prind cel puţin o dată aurora borealis. Mă voi înarma cu o camera potrivită.
Spitalul din Hammerfest cu circa 90 de paturi, este bineînţeles cea mai mare construcţie din oraş, căci este şi cel mai mare generator de locuri de muncă având aproape 600 de angajaţi. Cu toate astea, numărul de suplinitori este uriaş, căci norvegienii au ajuns la performanţa socio-economică în care alţii muncesc pentru ei... Uneori chiar şi ei muncesc pentru ei - culmea!- şi o fac într-un mod mai mult decât ciudat pentru noi, ceilalţi. Spre exemplu, vei găsi cu greu un norvegian care să lucreze 100%, căci statul - spitalul sau nu ştiu cine, permite o angajare de 50%, la care teoretic plăteşti un impozit ceva mai mic..... dar nu aici e şpilul.... ci .... totuşi ....spitalul are nevoie de tine de mai mult de 50%, aşa că tot ce munceşti în plus se numeşte muncă de suplinitor , care se plăteşte de 3-4 ori mai mult . E ce ziceţi de asta? În Suedia se numeşte concurenţă neloială.... aici de numeşte dăruire faţă de serviciu, căci ai putea să-i laşi baltă şi să munceşi numai 50% , nu-i aşa? Chiar in apele din jurul oraşului s-au găsit mari rezerve de petrol şi de gaze naturale. A asta nu însemnă nimic, dacă ne gândim la preţul benzinei care este de circa 2 euro/litru - aproape 15 NOK (cel mai mare din Europa dupa UK - un alt mare producător de petrol). Poporul, aşa cum spuneam este în continuare pedepsit, oropsit căci nu-mi închipui cum poate să accepte aşa ceva... sau poate poporul este pur şi simplu "cumpărat", mituit cu slujbe aparent bine plătite, ce presupun o muncă concretizată în NIMIC. Dacă mă uit numai la cei circa 600 de angajati, probabil că mâine, dacă aş fi director, aş putea să dau afară vreo 400. Vi se pare mult? Nici pe departe, căci dintre cei circa 600, numai vreo 100 de norvegieni fac muncă medicală. Munca efectivă este făcută de străini pe bani grei. Asistentele şi medicii vin din Suedia, Germania, Danemarca...etc De actele lor şi de cazare şi de rezervat bilete de avion se ocupă zecile de secretare care şi ele lucrează part-time. Zeci de economi, şefi , subşefi şi şefuţi se ocupă de destinele economice ale instituţiei care ....are un deficit tot mai mare de la an la an. Este extrem de greu de definit munca acestor paraziţi care nu ştiu absolut nimic din ceea ce ar trebui să ştie. Renovări în spital nu s-au făcut de multişor. Secţiile sunt vechi, uneori chiar insalubre, la polul opus luxului clinicii în care lucrez în Suedia. Consumabilele, cel puţin în anestezie nu sunt de cea mai bună calitate, ba uneori chiar de calitate mediocră. Pentru sectia de ATI (terapie intensivă cu 8 paturi şi cinci săli de operaţie dintre care lucrează simultan maxim 3 ) sunt angajaţi 6 medici primari autohtoni şi doi rezidenţi. Cu toate astea, în fiecare săptămână secţia are angajaţi doi suplinitori străini care fac de fapt cam toată munca - unul pe anestezie, iar celălalt pe terapie intensivă. Săptămana asta lucrez cu un libanez nesimţit, venit din Goteborg care a uitat să-mi spună că a studiat la Cluj 7 ani şi că probabil vorbeşte româneşte destul de bine. A trebuit să aflu asta de la ginecoloaga româncă fostă colegă de serie cu el şi care este angajată permanent aici.
Ce paradox! Dintre cei 6 colegi norvegieni, unul este şef şi se ocupă de şedinţe, ceilalţi rotează prioritar pe ambulanţa elicopter, iar o săpatămână de elicopter generează 3 sătămâni de libere!!! În plus au libere, concedii, sunt "bolnavi" etc... În clinică propriu-zis sunt foate puţin timp, experienţa clinică şi continuitatea în muncă lipseşte cu desăvârşire. Rezidenţii nu ştiu mai nimic şi nu au nici un fel de îndrumare. Cu toate astea se vor duce la congrese şi poate, îi vor privi cu aroganţă pe cei veniţi din est. În general este o mare harababură, ceva mai mare decât în alte spitale norvegiene prin care am mai fost....Într-un mod tipic scandinav, atitudinea pe care o ai faţă de pacient şi corectitudinea actului medical este mai puţin importantă decât aptitudinile sociale, de conlucrare în echipă (în idioţenie sinergică, de foarte multe ori). Asta înseamnă că dacă le spui verde-n faţă că au făcut sau sunt pe cale să facă o tâmpenie, nu prea sunt şanse să mai calci pe-aici şi să guşti din tortul de ciocolată. Se cere diplomaţie maximă în a-ţi plasa decizille medicale cu mare prudenţă astfel încât ceilalţi să nu se simtă prea .... proşti. Dar chiar şi aşa dacă faci altfel decât ei şi se dovedeşte că pacientul răspunde din plin tratamentului aplicat de tine, atunci apre atât respectul personalului mediu, dar şi ividia colegilor anestezişti, o invidie specială, cu nuanţe perverse scandinave diferite de tot ceea ce ştim în materie de invidie.
Angajaţii permanenţi (alţii decât medicii) au salarii relativ mici, dar sunt oameni modeşti care se mulţumesc cu puţin. Cine doreşte mai mult lucrează part-time şi îşi completează veniturile suplinind aici sau în alte spitale. Povestea aceea care spunea pe la noi că " ei se fac că ne plătesc, iar noi ne facem că muncim!" este dusă la cote înalte ... Poate că un salariu mediu de funcţionar este de vreo 3000 de euro ....impozabil din care vede vreo 2000, dar dacă ne gândim la costurile vieţii, insemnă de fapt salarii de subzistenţă. Doi cremvurşti cu cartofi prajiţi în aeroport la Tromsø sunt circa 23 de euro, o bere 12 euro, o chiflă în falimentara circa 2 euro, un litru de lapte circa 3 euro, pieptul de pui dezosat circa 14 euro/kg, somonul de crescătorie este mai scump ca în Suedia şi Romania şi se produce strict în Norvegia pentru toată piaţa europeană. Dar, cel mai tare m-a surprins costul orei de parcare în centrul acestui sat nordic.... prima oră - circa 2 euro, primele 2 ore circa 6 euro, ceea ce se apropie ce preţurile practicate în capitalele europene....
De când am sosit aici îi întreb invariabil pe localnici de ce locuiesc aici: temperatură anuală circa 3 grade, frig, întuneric 6 luni pe ani, vânt ca la balamuc, scump de mori, iar răspunsul este cam acelaşi ... "aici m-am născut!" ... şi imediat mă loveşte gândul că ar fi trebuit să rămân toată viaţa la Dragăşani... Poate că da.... Şi totuşi a fost interesant să-mi scald mâinile şi picioarele în apa curată şi rece de 4 grade a Oceanului Arctic.
Hm... ce să zic, din partea mea să o ţină tot aşa , măcar încă câţiva ani de acum încolo.
Cu drag, Toni
