a.g.secară
Moto-ul care deschide cartea pe care o prezentăm
foarte pe scurt aici („Nouă umbre chinezeşti”) este din George Călinescu:
„Esenţa artei este ficţiunea”. Iar la pagina 231 personajul, pe care îl poţi
identifica mai mult sau mai puţin cu autoarea, declară: „Îmi fac datoria de
umil critic literar să vă anunţ că mai întâi de toate, orice petic de hârtie,
chiar şi o lucrare ştiinţifică, e ficţiune... Atunci când din ştiinţă a ieşit
sublimul şi s-a transformat în artă, să ştiţi că se datorează totul ficţiunii!”Acuma,
nu ştim dacă regulile yin-yang şi
cele feng-shui se potrivesc şi
cărţilor, dar este cert că zeiţa ficţiunii (poate aceeaşi care a avut grijă şi
de Cao Xueqin, când a scris celebrul
„Vis din Pavilionul Roşu”) s-a dovedit un bun maestru pentru discipola Kai Xin
(pseudonimul Oanei D.),
care a reuşit un adevărat miracol literar, creând sau re-creând un univers
(şi literar) la care puţini s-ar gândi: Republica Populară Chineză şi Imperiul
chinez din timpul mai multor dinastii (de pildă, Ming sau Qing)...
Bref, în nouă povestiri (unele putând fi considerate chiar nuvele),
ludic, dar şi cât se poate de serios, ni se prezintă o excelentă introducere la
o spiritualitate şi o lume care pur şi simplu nu este precum a noastră!
Dacă vreţi, este un concert de deschidere la... opera lui Mo Yan, cel
care a luat anul trecut premiul Nobel pentru literatură!
Este o carte rod al iubirii autoarei pentru cultura şi civilizaţia
chineză (în China, de ani buni, Oana Dugan este profesoară la diverse şi
prestigioase instituţii de învăţământ superior), miracolul la care făceam
aluzie fiind organicitatea transpunerii, transfigurării povestitorului în
pielea şi spiritul unui cetăţean sinic având preocupări literare... Dacă vreţi,
putem face o apropiere de literatura quasi-exotică a Danielei Zeca-Buzura, fără
componenta comercială a acesteia din urmă, dar mai corect ar fi, cred, să o
ascultăm chiar pe autoare, care, în prefaţă, mărturiseşte influenţele unor
autori precum Virginia Woolf, Joyce, Orhan Pamuk, Mircea Eliade, Umberto Eco,
mai precizându-se la lansarea recentă de la Biblioteca V.A.Urechia că este
vorba şi de literatura chineză contemporană, cunoscută prin limbi de circulaţie
internaţională: poate Dai Sijie, poate Anchee Min, poate alţii... Nu trebuie să
uităm nici cele 1001 de nopţi, filosofia şi teologia chineză: nu numai buddhaism,
taoism, confucianism!
Ca să înţelegeţi şi mai bine: dacă n-aţi şti că este vorba de Oana Dugan,
chiar a-i spune că sunt texte ale unui chinez! Poftim, chinezoaice!
Care are o viziune asupra existenţei în care naturalul şi supranaturalul
co-există, se întretaie! Ca particularitate, proza sa îşi trage o parte din
sevă, măcar în unele dintre texte, dacă nu în toate, şi din absurdul fantastic
al realităţii româneşti (lume medicală, cultural-literară, învăţământ), dacă nu
şi din aşa-zisul absurd chinezesc, aşa cum îl percepe un occidental ignorant
sau poate prea bun cunoscător al unei revoluţii culturale... istorice. Strict
din aceste puncte de vedere, mai că aş spune că este un fantastic-nefantastic!
Iată cum începe cartea: „Îi spusese Ma Lan că în prima încăpere a casei
se furişase un spirit...”
Iată că în literatura română s-a furişat un spirit autentic (mai că era
să uit că este un debut în literatură!), re-creator al unei atmosfere, mai
corect a câtorva epoci din istoria Zhong Guo-ului („Ţara de Mijloc”, „Centrul
Pământului”) şi a unor mentalităţi cu siguranţă neobişnuite, cu câteva
inserturi valahe aproape de nedescifrat. Editura Axis libri, ca şi în cazul
altor cărţi apărute aici, dă (sau ar putea da) o lovitură pe piaţa cărţii cu un
volum care ar putea să fie o carte interzisă, apropo de Oraşul Interzis, oraş
de întâlnit în paginile ei!
Şi, desigur, până ce n-o veţi citi, va fi interzisă, cu toate poveştile
sale de viaţă, de iubire, de reîncarnări, de neînţelegeri, de trădări, de
pierderi şi de regăsiri, adică de „ieşiri din iluzii şi Iluzie şi pătrunderi în
reverie, de pendulări între trecut şi viitorul prezent” şi aşa mai departe,
până la minunile la care nădăjduim cu toţii.
Fo Kin, wu wei sau pe aproape,
a binecuvântat în felul său o carte care este un fel de umbră a Adevărului,
umbră care poate părea sau poate chiar este mai adevărată decât Adevărul!
Scuzat să ne fie paradoxul!
