Elogiul ficţiunii şi fantasticul dezvrăjit…Umbre Chinezesti - o receptare stil "Luo Mai"

(Si cum pre limba nicantilor Secară s-ar traduce Luo Mai (裸麦), si ar mai fi chiar si "nume de familie"...)

a.g.secară

Alla prima, arta literară a Oanei Dugan oscilează între elogiul ficţiunii şi fantasticul pe care eu îndrăznesc să-l numesc măcar parţial „dezvrăjit”.

Moto-ul care deschide cartea pe care o prezentăm foarte pe scurt aici („Nouă umbre chinezeşti”) este din George Călinescu: „Esenţa artei este ficţiunea”. Iar la pagina 231 personajul, pe care îl poţi identifica mai mult sau mai puţin cu autoarea, declară: „Îmi fac datoria de umil critic literar să vă anunţ că mai întâi de toate, orice petic de hârtie, chiar şi o lucrare ştiinţifică, e ficţiune... Atunci când din ştiinţă a ieşit sublimul şi s-a transformat în artă, să ştiţi că se datorează totul ficţiunii!”Acuma, nu ştim dacă regulile yin-yang şi cele feng-shui se potrivesc şi cărţilor, dar este cert că zeiţa ficţiunii (poate aceeaşi care a avut grijă şi de Cao Xueqin, când a scris celebrul „Vis din Pavilionul Roşu”) s-a dovedit un bun maestru pentru discipola Kai Xin (pseudonimul Oanei D.),

Critica de Origami