Motto:
„Cunoaşterea este recunoaştere.”
Aristotel
Nici nu se concepe, după 2009 încoace, a se vorbi despre
Unirea Bucovinei cu Patria Mamă fără a se menţiona contribuţia cu asupra de
măsură a unei familii de ţărani şi intelectuali români din Moldova de Nord,
ţinutul Bucovinei, originară din Cireş-Opăiţeni, un sat din raionul Storojineţ,
regiunea Cernăuţi. Mai ales după ce Institutul “Bucovina” al Academiei Române a
scos la iveală din mucede arhive cronicile de familie şi însemnările bravilor
membri ai acestei familii cu o conştiinţă naţională ieşită din comun, marcată
emblematic de iubirea de patrie, ţară, popor şi stat unitar.
Manuscrisele lui Ilie Dugan-Opaiţ, grupate sub titlul Familia Dugan din Cireş-Opăiţeni,
publicat de Institutul „Bucovina” al Academiei Române în 2009 precum si Albumul Mare al Societatilor Academice Arboroasa si Junimea din Cernauti opera de jertfa a Profesorului emerit Arcadie Dugan-Opait sau de Vatajelul lui Valerian Dugan Opait se constituie in
emblemă a Centenarului României, deschizand calea unei scriituri memorialistice şi identitare de excepţie în
literatura română de specialitate.
![]() |
| Arcadie Dugan Opait elev (viitor profesor) |
Magna
conscientia a Neamului şi Clanului, aidoma fratelui său, distinsul şi
de-acum celebrul profesor bucovinean Arcadie Dugan-Opaiţ, membri marcanţi şi
activi ai Junimii nord moldave, Ilie
Dugan-Opaiţ pune înaintea generaţiilor viitoare ale neamului său mai multe
lucrări cu caracter memorialistic, monografic şi biografic, cu aceeaşi patimă
pentru eternitatea creaţiei întrupate în cuvânt ca şi ideea bulgakoviană a Nemuririi, cu care celebrul scriitor
ucrainean îşi blagosloveşte personajul Pilat! Spre deosebire de „nemurirea”
bulgakoviană şi biblică a lui Pilat, marcată de înălțarea întru veşnică
pomenire prin valoarea altuia dar mai ales prin ştirbirea şi împilarea
acesteia, Neamul Duganilor aspiră la însemnătate diacronică prin ridicarea din
anonimat a fiinţei, identificate cu cea a poporului şi naţiunii din care se
trage, cu cea a teritoriilor ce i-au fost date de Dumnezeu spre stăpânire, prin
eforturi şi izbânzi proprii. „Şi, totuşi, omul poate să rămână nemuritor peste
veacuri, dacă rămâne ceva scris de la el sau despre el”, spune Ioachim Popescu
în Povestea vieţii mele, rezumând
intenţia şi isprava unchiului său cu marcantă conştiinţă de sine.
| Ilie Dugan Opait |
Ilie Dugan-Opaiţ, absolvent de Drept şi român de frunte în
comunitatea din care se trage, dezvoltă sentimentul imortalităţii prin
consemnare, ca urmare a meseriei (ştiut fiind că scripta manent), dar şi ca urmare a educaţiei primite, fiind
printre primele generaţii ale neamului său care înţeleg că educaţia, învăţătura,
aduc omului şi alte beneficii decât strict socio-materiale: asigură
transcendenţa dincolo de pomenirea a două-trei generaţii succesive, la litaniile
ritualice de peste an ale dispăruţilor… Această conştiinţă de sine, deloc
exacerbată, ci puternic ancorată într-o
viziune identitară de excepţie - de invidiat în zilele de azi ale
Corectitudinii Politice - aduce cititorului înaintea ochilor şi a minţii,
imaginea unei lumi cândva existente şi demult apuse, a unei Românii a
Conştiinţelor, a cinstei, onoarei şi dorinţei de evoluţie spirituală şi
materială prin meritocraţie, având darul de a crea o indestructibilă legătură
între generaţii dar şi de a recrea, măcar şi la nivel utopic sau al imaginarului, acea lume cu o
aură de decenţă şi respect, ce străbătea peste inevitabilul sordid al vieţii.


